falsificà - explicat in DEX

falsifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] – Din fr. falsifier, lat. falsificare.

falsifica (Dicționar de neologisme, 1986)
FALSIFICÁ vb. I. tr. 1. A face un lucru să semene cu altul cu intenția de a înșela; a contraface. 2. A prezenta altfel decât este; a denatura. [P.i. falsífic, 3,6 -ică, var. falșifica vb. I. / < it. falsificare, fr. falsifier, cf. lat. falsus – fals, facere – a face].

falsifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FALSIFICÁ vb. tr. 1. a face un lucru să semene cu altul, cu intenția de a înșela; a contraface. 2. a denatura. (< fr. falsifier, lat. falsificare)

falsifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
falsificá (a ~) vb., ind. prez. 3 falsífică

falsificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
falsificà v. 1. a contraface sau imita ceva cu intențiunea de a înșela: a falsifica un contract; 2. a altera prin amestecare: a falsifica vinul.

falsifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FALSIFICÁ, falsífic, vb. I. Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦ Spec. (Jur.) A comite un fals (II). 2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [Var.: (pop.) falșificá vb. I] — Din fr. falsifier, lat. falsificare.