falsificator - explicat in DEX

falsificator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] – Din fr. falsificateur.

falsificator (Dicționar de neologisme, 1986)
FALSIFICATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care falsifică. [Cf. it. falsificatore, fr. falsificateur].

falsificator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FALSIFICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care comite un fals. (< fr. falsificateur)

falsificator (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
FALSIFICATOR calpuzan, dinarist, falsar, iconar, iscălitor.

falsificator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*falsificatór, -oáre adj. și s. Care falsifică: falsificator de banĭ. V. calpuzan.

falsificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
falsificatór s. m., pl. falsificatóri

falsificator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
falsificator m. cel ce falsifică.

falsificator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FALSIFICATÓR, -OÁRE, falsificatori, -oare, s. m. și f. Persoană care comite un fals (II). [Var.: falșificatór, -oáre s. m. și f.] — Din fr. falsificateur.