falsificare - explicat in DEX

falsificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FALSIFICÁRE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) falșificáre s. f.] – V. falsifica.

falsificare (Dicționar de neologisme, 1986)
FALSIFICÁRE s.f. Acțiunea de a falsifica și rezultatul ei; falsificație. [< falsifica].

falsificare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
FALSIFICÁRE (‹ falsifica, după fr. falsification) s. f. Acțiunea de a falsifica. ◊ (Dr.) F. de monede sau de alte valori; f. de timbre, mprci sau bilete de transport; de valori străine; f. a instrumentelor oficiale de autentificare sau de marcare = infracțiuni constând în săvârșirea unor fapte de contrafacere, imitare, reproducere neautorizată etc. a bunurilor sau valorilor menționate, în vederea folosirii sau punerii lor în circulație.

falsificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
falsificáre s. f., g.-d. art. falsificắrii; pl. falsificắri

falsificare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
falsificare f. 1. acțiunea de a falsifica; 2. lucru falsificat.

falsificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FALSIFICÁRE, falsificări, s. f. Acțiunea de a falsifica, și rezultatul ei; contrafacere. [Var.: (pop.) falșificáre s. f.] — V. falsifica.