falsifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FALSIFICÁ, falsífic, vb. I.
Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦
Spec. (
Jur.) A comite un fals (
II).
2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [
Var.: (
pop.)
falșificá vb. I] – Din
fr. falsifier, lat. falsificare.falsifica (Dicționar de neologisme, 1986)FALSIFICÁ vb. I. tr. 1. A face un lucru să semene cu altul cu intenția de a înșela; a contraface.
2. A prezenta altfel decât este; a denatura. [P.i.
falsífic, 3,6
-ică, var.
falșifica vb. I. / < it.
falsificare, fr.
falsifier, cf. lat.
falsus – fals,
facere – a face].
falsifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)FALSIFICÁ vb. tr. 1. a face un lucru să semene cu altul, cu intenția de a înșela; a contraface. 2. a denatura. (< fr.
falsifier, lat.
falsificare)
falsifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)falsificá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
falsíficăfalsificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)falsificà v.
1. a contraface sau imita ceva cu intențiunea de a înșela:
a falsifica un contract; 2. a altera prin amestecare:
a falsifica vinul.falsifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FALSIFICÁ, falsífic, vb. I.
Tranz. 1. A alcătui, a confecționa un lucru asemănător cu altul, cu scopul de a înșela; a plăsmui; a contraface. ♦
Spec. (
Jur.) A comite un fals (II).
2. A prezenta ceva altfel decât este în realitate; a denatura, a deforma, a altera. [
Var.: (
pop.)
falșificá vb. I] — Din
fr. falsifier, lat. falsificare.