falset - explicat in DEX

falset (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FALSÉT, falsete, s. n. Sunet (sau șir de sunete) din registrul acut al vocii unui cântăreț, produs prin vibrarea părții superioare a coardelor vocale. ♦ Execuție falsă a unei compoziții muzicale (sau a unui fragment al ei). – Din it. falsetto.

falset (Dicționar de neologisme, 1986)
FALSÉT s.n. Sunet din registrul cel mai acut (de cap), produs prin vibrația parțială a coardelor vocale. ◊ În falset = cu voce ascuțită. [Pl. -te, -turi. / < it. falsetto].

falset (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FALSÉT s. n. sunet din registrul cel mai acut al vocii bărbătești; voce de cap. ♦ în ~ = cu voce ascuțită. (< it. falsetto)

falset (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
falset, falseturi s. n. (intl.) bani furați.

falset
falsét s.n. (muz.) Tehnică de canto la vocile bărbătești, constând în emisia sunetelor cu o vibrație a părții superioare a coardelor vocale, care produce un sunet acut, cu o octavă mai sus față de vocea bărbătească normală. ◊ Loc.adj., adv. În falset = (cu voce) ascuțit(ă). ♦ Sunet (sau șir de sunete) din registrul cel mai acut al vocii bărbătești produs prin vibrația părții superioare a coardelor vocale, intrând în registrul acut cu o octavă mai sus față de vocea bărbătească normală; voce de cap. ♦ Execuție falsă a unei compoziții muzicale (sau a unui fragment al ei). • pl. -e. / <it. falsetto.

falset (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
falsét s. n., pl. falséte

falset (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FALSÉT, falsete, s. n. Registrul cel mai înalt al vocii masculine. ♦ Executare falsă a unei compoziții muzicale (sau a unui fragment al acesteia). — Din it. falsetto.