falit - explicat in DEX

falit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. – Din it. fallito.

falit (Dicționar de neologisme, 1986)
FALÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Comerciant, industriaș, bancher) care a încetat plățile, declarat de o instanță judiciară în stare de faliment. ♦ (Fig.) Prăbușit, ruinat, distrus. [Cf. germ. Fallit, it. fallito].

falit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FALÍT, -Ă adj., s. m. (comerciant, industriaș, bancher) care se află în stare de faliment; bancrut. ◊ (fig.) (cel) care a suferit un eșec total; ruinat. (< it. fallito)

falit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*falít, -ă s. și adj. (it. fallito, de unde și fr. failli). Care a dat faliment: negustor falit. V. mufluz.

falit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
falít adj. m., s. m., pl. falíți; adj. f., s. f. falítă, pl. falíte

falit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
falit m. cel ce a dat faliment.

falit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FALÍT, -Ă, faliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de faliment; (om) insolvabil. ♦ Fig. (Persoană) care a suferit un eșec total, care s-a compromis din punct de vedere politic sau moral. — Din it. fallito.