falimentar - explicat in DEX

falimentar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre o întreprindere comercială, industrială etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ◊ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. – Faliment + suf. -ar.

falimentar (Dicționar de neologisme, 1986)
FALIMENTÁR, -Ă adj. În stare de faliment; insolvabil. ♦ (Fig.) Prăbușit, ruinat, distrus. [< faliment + -ar].

falimentar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FALIMENTÁR, -Ă adj. 1. în stare de faliment; insolvabil. 2. (fig.) prăbușit, ruinat, distrus. (< it. fallimentare)

falimentar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*falimentár, -ă (d. faliment). De faliment: bancă în stare falimentară.

falimentar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
falimentár adj. m., pl. falimentári; f. falimentáră, pl. falimentáre

falimentar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FALIMENTÁR, -Ă, falimentari, -e, adj. (Despre întreprinderi comerciale, industriale etc.) Care se află în stare de faliment; insolvabil. ♦ Fig. Care se află într-o situație dezastruoasă, care a suferit un eșec total. — Faliment + suf. -ar.