falie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÁLIE, falii, s. f. (
Geol.) Ruptură apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de straturi; fractură. – Din
fr. faille.falie (Dicționar de neologisme, 1986)FÁLIE s.f. Ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt. [Gen.
-iei. / < fr.
faille, cf. lat.
fallere – a lăsa să cadă, a nu susține].
falie (Marele dicționar de neologisme, 2000)FÁLIE s. f. ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt; fractură (3). (< fr.
faille)
falie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)falie, falii s. f. (pub., fig.) ruptură
falie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fálie (ruptură în scoarța Pământului)
(-li-e) s. f.,
art. fália (-li-a), g.-d. art. fáliei; pl. fálii, art. fáliile (-li-i-)falie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÁLIE, falii, s. f. (
Geol.) Dislocație apărută în scoarța Pământului, ca urmare a mișcărilor tectonice verticale, care desparte două grupuri de strate; fractură. — Din
fr. faille.