falia (Dicționar de neologisme, 1986)FALIÁ vb. I. tr., refl. (
Geol.) A (se) produce o falie, a face o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. [Pron.
-li-a, p.i. 3
-iază. / < fr.
failler].
falia (Marele dicționar de neologisme, 2000)FALIÁ vb. tr., refl. a (se) produce o falie, a (se) tăia, a (se) disloca. (< fr.
failler)
falia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)faliá (a ~) (a produce o falie) (rar)
(-li-a)
vb.,
ind. prez. 3
faliáză; conj. prez. 3
să faliéze (-li-e-); ger. faliínd (-li-ind)
falia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FALIÁ, faliez, vb. I.
Tranz. și
refl. (Rar) A (se) dizloca în falie. — Din
fr. failler.