falet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FALÉT, faleturi, s. n. (
Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. –
Cf. falaitar.falet (Dicționaru limbii românești, 1939)*falét n., pl.
urĭ (d.
falaĭtar).
Vechĭ. Trăsură cu patru caĭ înaintașĭ.
falet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)falét (
înv.)
s. n.,
pl. faléturifalet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)falet n. od. echipaj:
faleturi și livrele AL. [Abstras din
falaitar].
falet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FALÉT, faleturi, s. n. (
Înv.) Atelaj compus din patru cai înhămați la o trăsură, cei doi cai dinainte fiind încălecați de câte un vizitiu. —
Cf. falaitar.