fald - explicat in DEX

fald (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FALD, falduri, s. n. Cută formată de o haină largă, o stofă, o pânză, etc. care atârnă. [Var.: fáldur, s. m.] – Din ucr. fald.

fald (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
fald (fálduri), s. n. – Pliu, cută. – Var. faldur. Pol. fald, rus. falda (Cihac, II, 107; Sanzewitsch 202), din germ. Falte. Var. este un sing. reconstituit pe baza pl. Se folosește mai ales la pl., pentru a desemna ansamblul artistic de pliuri al unui material asemănător cu postavul.

fald (Dicționaru limbii românești, 1939)
fald n., pl. fáldurĭ (rut. fald, rus. fálda, d. vgerm. fald, ngerm. falte, încrețitură, de unde și fr. faude și it. falda. V. fotoliŭ). Mold. Creț, încrețitură, cută, îndoitură pe care o face o stofă.

fald (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fald s. n., pl. fálduri

fald (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fald n. Mold. falt: la pieptu-i manta neagră ’n falduri și-o adună EM. [Rut. FALD (v. falt)].

fald (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FALD, falduri, s. n. Cută formată de o haină largă, o stofă, o pânză etc. care atârnă. [Var.: fáldur s. m.] — Din ucr. fald.