falconet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FALCONÉT, falconete, s. n. (
Înv.) Tun de calibru redus. – Din
it. falconetto.falconet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)falconét (falconéte), s. n. – Tun de calibru redus.
It. falconetto (
sec. XIX).
falconet (Marele dicționar de neologisme, 2000)FALCONÉT s. n. (în trecut) tun mic montat printr-un pivot pe copastia unei nave. (< it.
falconetto)
falconet (Dicționaru limbii românești, 1939)*falconét n., pl.
e (it.
falconetto). Odinioară, un fel de tun mic.
falconet (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)FALCONET [falconé],
Étienne (1716-1791), sculptor francez. Lucrări caracterizate prin rigoarea compoziției și viziunea clasică a formelor („Milon din Crotona devorat de leu”, „Pygmalion la picioarele propriei statui”). A executat statuia ecvestră din Sankt Petersburg închinată lui Petru I („Călărețul de aramă”).
falconet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)falconét (
înv.)
s. n.,
pl. falconétefalconet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)falconet n. vechiu tun de foarte mic calibru (BĂLC.).
falconet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FALCONÉT, falconete, s. n. (
Înv.) Tun de calibru redus. — Din
it. falconetto.