falanster - explicat in DEX

falanster (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FALANSTÉR, falanstere, s. n. Asociație de producție în care muncitorii trăiesc în comunitate după sistemul lui Fourier. – Din fr. phalanstère.

falanster (Dicționar de neologisme, 1986)
FALANSTÉR s.n. Celulă social-economică primară, care urma să funcționeze ca o asociație de producție și consum bazată îndeosebi pe îndeletniciri agricole, proiectată de socialistul utopist francez Fourier, destinat viitoarei societăți imaginate de el. [< fr. phalanstère].

falanster (Marele dicționar de neologisme, 2000)
FALANSTÉR s. n. 1. sistem de locuințe în comun, cu ateliere, biblioteci, cantine etc., destinat viitoarei societăți preconizate de socialistul utopist Fourier. 2. grup care trăiește în comunitate. (< fr. phalanstère)

falanster
falanstér s.n. 1 (în doctrina socială utopică a lui Ch. Fourier) Asociație de producție și de consum, bazată îndeosebi pe îndeletniciri agricole, în care membrii unei falange trăiau în comun. ♦ Ansamblu de clădiri, în care se aflau locuințele în comun, atelierele, cantinele, bibliotecile etc. destinate membrilor unei falange¹ (I 2). Îmi arată falansterul construit pentru muncitori (CE. PETR.). 2 Grup care trăiește în comunitate. ♦ Locul acestui grup. • pl. -e / <fr. phalanstère.

falanster (Dicționaru limbii românești, 1939)
*falanstér n., pl. e (fr. phalanstère, format de Fourier din phalange, falangă, și monastère, mînăstire). Clădire în care avea să locuĭască o falangă de oamenĭ după rătăcirea comunistă a Francezuluĭ Fourier († 1837).

falanster (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
falanstér s. n., pl. falanstére

falanster (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
falanster n. asociațiune de lucrători formând o comună (în sistema lui Fourier). V. Fourier.

falanster (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FALANSTÉR, falanstere, s. n. (În concepția lui Ch. Fourier) Mare edificiu cu corpuri de clădiri ce comunică între ele, în care urma să trăiască o falangă¹ (4). — Din fr. phalanstère.