fagot (Marele dicționar de neologisme, 2000)FAGÓT s.n. Instrument de suflat din lemn, cu registru grav, în formă de tub curbat, cu clape și ancie dublă. (din it.
fagotto, germ.
Fagott)
fagot (Dicționar de neologisme, 1986)FAGÓT s.n. Instrument de suflat în formă de tub lung, curbat, cu clape și ancie dublă. [Pl.
-oturi, (s.n.)
-oți. / < it.
fagotto, cf. fr.
fagot].
fagot (Dicționar de argou al limbii române, 2007)fagot, fagoturi s. n. penis.
fagotfagót s.n. (
muz.) Instrument muzical de suflat, din lemn, cu registru grav și cu timbru nazal, alcătuit dintr-un tub lung, curbat, prevăzut cu un tub suplimentar îndoit la capăt (prin care se suflă) și cu un sistem de clape, folosit încă din sec. 18, mai ales în orchestrele franceze. • pl.
-uri, m. -ți. / <it.
fagotto, germ.
Fagott. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
fagot (Dicționaru limbii românești, 1939)*fagót n., pl.
urĭ și
oate (it.
fagotto). Un fel de clarinet foarte gros (fr.
basson). V.
bason, oboĭ.fagot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!fagót s. n./
s. m.,
pl. fagóturi/fagóțifagot (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)fagot n. instrument de muzică de suflat.
fagot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FAGÓT, fagoturi, s. n. Instrument muzical de suflat din lemn, cu registru grav, având forma unui tub lung prevăzut cu un tub suplimentar, îndoit la capăt (prin care se suflă), și cu un sistem de clape. [
Pl. și: (
m.)
fagoți] — Din
it. fagotto, germ. Fagott.