fagocitoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FAGOCITÓZĂ, fagocitoze, s. f. (
Biol.) Proces de înglobare și de digerare a bacteriilor și a altor corpuri străine din organism de către fagocite sau alte celule animale. – Din
fr. phagocytose.fagocitoză (Dicționar de neologisme, 1986)FAGOCITÓZĂ s.f. Absorbire de către fagocite a bacteriilor și a corpurilor străine care pătrund în organism. [< fr.
phagocytose].
fagocitoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)FAGOCITÓZĂ s. f. proprietate a unor celule animale (amibe, fagocite) de a încorpora și digera particule, microbi etc. (< fr.
phagocytose)
fagocitozăfagocitóză s.f. (
biol.)
1 Proprietate a unor celule animale (amibe, fagocite) de a îngloba particule străine, microbi etc. la poarta de intrare a bacteriilor sau după pătrunderea lor în sistemul circulator și de a le distruge, reprezentând unul dintre mecanismele cele mai eficiente ale imunității nespecifice.
2 Proces de înglobare și de digerare a bacteriilor și a altor particule străine din organism de către fagocite sau alte celule animale. • pl.
-e / <fr.
phagocytose, engl.
phagocytosis; gr.
φαγεĩν „a mânca”,
κύτος „cavitate; recipient”. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
fagocitoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fagocitóză s. f.,
g.-d. art. fagocitózei; pl. fagocitózefagocitoză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FAGOCITÓZĂ, fagocitoze, s. f. (
Biol.) Proces de înglobare și de digerare a bacteriilor și a altor corpuri străine din organism de către fagocite. — Din
fr. phagocytose.