fagocit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FAGOCÍT, fagocite, s. n. Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el. [
Pl. și: (
m.)
fagociți] – Din
fr. phagocyte.fagocit (Dicționar de neologisme, 1986)FAGOCÍT s.n. Celulă care poate absorbi bacterii și alte corpuri străine în organism. [< fr.
phagocyte, cf. gr.
phagein – a mânca,
kytos – celulă].
fagocit (Marele dicționar de neologisme, 2000)FAGOCÍT s. n. celulă sangvină care absoarbe bacterii și alte corpuri străine. (< fr.
phagocyte)
fagocitfagocít s.n. 1 (
med.) Celulă sangvină (globulă albă) fixă sau mobilă, care posedă proprietatea de fagocitoză, apărând organismul de infecție.
2 (
bot.) Celulă cu nucleu lobat, situată în rădăcină, care digeră filamentele anumitor ciuperci. • pl.
-e, (înv.) m. -ți. / <fr.
phagocyte; cf. gr.
φαγεĩν „a mânca”,
κύτος „cavitate; recipient”.
fagocit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fagocít s. n. pl. fagocítefagocit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FAGOCÍT, fagocite, s. n. Celulă sangvină a organismelor animale care apără organismul de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el. [
Pl. și: (
m.)
fagociți] — Din
fr. phagocyte.