făgaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂGÁȘ, făgașe, s. n. Urmă adâncă (și îngustă) săpată în pământ de șuvoaiele apelor de ploaie sau lăsată de roțile unui vehicul. ♦ Scobitură săpată pe întreaga lungime a frontului minier de abataj, pentru a ușura desprinderea ulterioară a rocii. ♦
Fig. Direcție, drum.
Și-a orientat cercetările pe un nou făgaș. [
Pl. și:
făgașuri. –
Var.: (
reg.)
hăugáș, hogáș, văgáș s. n.] – Din
magh. vágás.