fag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FAG, fagi, s. m. Copac înalt cu coaja netedă, alburie sau cenușie și cu lemnul tare, cu frunze ovale, netede, lucioase, cu perișori fini pe margini
(Fagus silvatica). –
Lat. fagus.fag (Dicționar de neologisme, 1986)–FAG Element secund de compunere savantă cu semnificația „mâncător”, „consumator”. [< fr.
-phage, it.
-fago].
fag (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)fag, fagi, s.m. (reg., înv.) fagure de albine.
fag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fag (fági), s. m. – Copac înalt cu coaja netedă și lemnul tare (Fagus silvatica). –
Mr.,
megl. fag. Lat. fagus (Pușcariu 568; Candrea-Dens., 540; REW 3145; DAR),
cf. it. faggio (lom.,
piem.,
engad. fo),
sicil.,
sard.,
prov. fau, v. fr. fou (›
fr. fouet),
sp. (
haya),
port. (
faia).
Alb. fag provine din
calabr. fagu (Meyer 97) sau din
rom. –
Der. făget, s. n. (
var. făgiș), (pădure de fag),
mr. fădzet, cf. it. faggeto.fag (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)fag (fági), s. m. – Fagure de miere.
Lat. favus (DAR; REW 3228). Cuvînt
înv., înlocuit de
der. fagur (
var. fagure),
s. m. Se consideră acest cuvînt ca un
sing. reconstituit pe baza
pl. faguri din cel anterior, sau ca
der. din
lat. *favulus (Pușcariu 570; Candrea-Dens., 541; REW 3227a; DAR). Byck-Graur,
BL, I, 28, preferă prima soluție, considerînd inexplicabil rezultatul ν ›
g; dar această confuzie este frecventă în
rom.,
cf. barză și în
it.,
cf. parvulus ›
pargoletto, nuvolo ›
nugolo, etc. –
Der. făguros, adj. (dulce, zaharat).
fag (Marele dicționar de neologisme, 2000)FAG1 s. m. (biol.) bacteriofag. (< fr.
phage)
fag (Marele dicționar de neologisme, 2000)FAG2(O)-, -FÁG, -FAGÍE elem. „mâncare, nutriție, ingestie”. (< fr.
phag/o/-, -phage, -phagie, cf.
gr. phagein, a mânca)
fagfag2 s.m. (
bot.) Arbore din familia fagaceelor, înalt până la 15-30 m, cu scoarța netedă, alburie sau cenușie, cu frunzele ovale sau eliptice, netede, lucioase și cu fructele achene, al cărui lemn tare este folosit în industria de mobilă, de celuloză, pentru traverse de cale ferată sau drept combustibil (
Fagus silvatica). ◊
Sâmbure de fag v. sâmbure.
Văcălie de fag v. văcălie. ◊ Expr. (
pop.)
Cap de fag = om prost. • pl.
fagi. /lat.
fagus.fag (Dicționaru limbii românești, 1939)1) fag m. (lat.
fágus, vgr.
phegós, germ.
buche, engl.
beech [V.
buche]; it.
faggio, pv.
fau, vfr.
fou, sp.
haya, hacha, pg.
faia). Un frumos copac amentaceŭ cu scoarța cenușie (
fagus silvática). Lemnu luĭ. V.
jir.fag (Dicționaru limbii românești, 1939)2) fag, V.
fagur.