factice (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FACTÍCE adj. invar. (
Livr.) Artificial, nefiresc, prefăcut.
Râs factice. – Din
fr. factice.factice (Dicționar de neologisme, 1986)FACTÍCE adj.invar. (
Rar) Prefăcut; nefiresc; artificial. [< fr.
factice].
factice (Marele dicționar de neologisme, 2000)FACTÍCE adj. inv. artificial; nefiresc, prefăcut. (< fr.
factice)
factice (Dicționaru limbii românești, 1939)*factíce adj. (fr.
factice, d. lat.
facticius). Artificial, imitat:
apă minerală factice. Fig. Imaginar. Nenatural:
suferință factice. – Pl. f. ar trebui să fie în
ĭ, ca
rece, recĭ. Totușĭ nu se zice de cît
durerĭ factice. Forma maĭ corectă la sing. ar fi fost
facticiŭ. Cp. cu
novice.factice (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)factíce (
livr.)
adj. invar.factice (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)factice a.
1. făcut sau imitat prin artă:
piatră factice; 2. fig. ce nu-i natural:
durere factice.factice (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FACTÍCE adj. invar. (
Livr.) Artificial, nefiresc, prefăcut.
Râs factice. — Din
fr. factice.