facondă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FACÓNDĂ s. f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; elocință. – Din
fr. faconde. Cf. lat. facundia.facondă (Dicționar de neologisme, 1986)FACÓNDĂ s.f. (
Franțuzism) Ușurință de a vorbi; limbuție, vorbărie. [< fr.
faconde, cf. lat.
facundia].
facondă (Marele dicționar de neologisme, 2000)FACÓNDĂ s. f. ușurință de a vorbi; limbuție, volubilitate. (< fr.
faconde)
facondă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FACÓNDĂ s. f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; elocință. — Din
fr. faconde. Cf. lat. facundia.