fătătoare - explicat in DEX

fătătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂTĂTOÁRE, (1) fătătoare, adj., (2) fătători, s. f. 1. Adj. (Despre femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. ♦ (Pop.; substantivat, f.) Organul genital al unor animale-femele. 2. S. f. (Pop.) Loc unde fată animalele. – Făta + suf. -ătoare.

fătătoare (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
fătătoáre² adj. f. sg. sau s.f. sg. (reg.) vacă, oaie, iapă, scroafă, capră aptă pentru reproducere, bună de prăsilă; mulgare, mulzare, mânzare, sugare, aplecătoare, matcă.

fătătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fătătoáre¹ adj. f., pl. fătătoáre

fătătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fătătoáre² s. f., g.-d. art. fătătórii; pl. fătătóri

fătătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂTĂTOÁRE, (1) fătătoare, adj., (2) fătători, s. f. 1. Adj. (Despre femelele animalelor mamifere) Care este aptă să fete. ♦ (Pop.; substantivat, f.) Organ genital al unor femele. 2. S. f. (Pop.) Loc unde fată animalele. — Făta + suf. -ătoare.