fărădelege - explicat in DEX

fărădelege (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelége s. f.] – Fără + de⁴ + lege (după sl. bezakonije).

fărădelege (Dicționaru limbii românești, 1939)
fără-de-lege f., pl. fără-de-legĭ. Crimă.

fărădelege (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fărădelége s. f., art. fărădelégea, g.-d. art. fărădelégii; pl. fărădelégi

fărădelege (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fărădelege f. faptă nelegiuită, crimă. [Modelat după slav. BEZAKONIĬE (v. bazaconie)]. ║ a. criminal: era om fărădelege CR.

fărădelege (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelége s. f.] — Fără + de⁴ + lege (după sl. bezakonije).