fărâmător - explicat in DEX

fărâmător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂRÂMĂTÓR, fărâmătoare, s. n. Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. – Fărâma + suf. -ător.

fărâmător
fărâmătór, -oare adj., s.n. 1 adj. Care fărâmă. ♦ Fig. Distrugător. 2 s.n. (tehn.) Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. ◊ Fărâmător de bulgări = dispozitiv la mașinile de recoltat cartofi, care sfărâmă bulgării de pământ cu care sunt amestecați cartofii. Fărâmător de așchii = prag în drumul așchiei provenite din strunjire, pentru a o dirija și a o sfărâma. • pl. -ori, -oare. / fărâma + -tor. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)

fărâmător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fărâmătór s. n., pl. fărâmătoáre

fărâmător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂRÂMĂTÓR, fărâmătoare, s. n. Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. — Fărâma + suf. -ător.