făget - explicat in DEX

făget (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂGÉT, făgete, s. n. Pădure de fag. – Fag + suf. -et.

făget (Dicționaru limbii românești, 1939)
făgét n., pl. e și urĭ (lat. fagetum, it. faggeto. Cp. cu nucet). Pădure de fagĭ.

făget (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
FĂGET, oraș în jud. Timiș, pe Bega; 7.642 loc. (1995). Expl. de nisip cuarțos și de argilă. Prelucr. lemnului; produse textile și alim. Menționat documentar, ca târg, în 1548, cu o cetate puternică. Cetatea F. s-a aflat în stăpânirea turcilor (1552-1594) și apoi în posesia banului de Lugoj (1594-1602), după care a căzut în ruină. Declarat oraș în 1994. Stație de c. f.

făget (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
făgét s. n., pl. făgéte

făget (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
făget n. pădure de fagi.

făget (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Făget (Facset) n. 1. pas și ramura a muntelui Godianu; 2. oraș în județul Caraș-Severin, numit de Unguri Bükk: 1912 locuitori.

făget (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂGÉT, făgete, s. n. Pădure de fag. — Fag + suf. -et.