făgețel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂGEȚÉL s. n. (
Pop.) Diminutiv al lui
făget. –
Făget +
suf. -el.făgețel (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)făgețél s.n. (pop.) pădurice de fag.
făgețel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)făgețél (
pop.)
s. n.,
pl. făgețélefăgețel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FĂGEȚÉL s. n. (
Pop.) Diminutiv al lui
făget. —
Făget +
suf. -el.