făgăduială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FĂGĂDUIÁLĂ, făgăduieli, s. f. Faptul de
a făgădui; promisiune, făgăduință. [
Pr.:
-du-ia-] –
Făgădui +
suf. -eală.făgăduială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)făgăduiálă s. f.,
g.-d. art. făgăduiélii; pl. făgăduiélifăgăduială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FĂGĂDUIÁLĂ, făgăduieli, s. f. Faptul de
a făgădui; promisiune, făgăduință. [
Pr.: -
du-ia-] —
Făgădui +
suf. -eală.făgăduĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)făgăduĭálă f., pl.
ĭelĭ. Promisiune.