făgădaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))FĂGĂDÁȘ, făgădașuri, s. n. (Maghiarism) Promisiune, făgăduială; (
concr.) lucru făgăduit. –
Magh. fogadás.făgădaș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)făgădáș, -uri, s.n. – Promisiune, angajament, obligație: „Făgădașu-i datorie / La omu' de omenie” (Lenghel 1979: 214). – Din făgădi + -aș.