fățarnic - explicat in DEX

fățarnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂȚÁRNIC, -Ă, fățarnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals. – Fățare (înv. „fățărnicie” < față) + suf. -nic.

fățarnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
fățárnic, -ă adj. (d. față și suf. ar-nic). Ipocrit, prefăcut.

fățarnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fățárnic adj. m., s. m., pl. fățárnici; adj. f., s. f. fățárnică, pl. fățárnice

fățarnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fățarnic a. cu două fețe, ipocrit.

fățarnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂȚÁRNIC, -Ă, fățarnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals. — Fățare (înv. „fățărnicie” < față) + suf. -nic.