fățărnicie - explicat in DEX

fățărnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
FĂȚĂRNICÍE, fățărnicii, s. f. Lipsă de sinceritate (în purtare, atitudini etc.); purtare, atitudine prefăcută, ipocrită; prefăcătorie, ipocrizie, falsitate, fățărie. – Fățarnic + suf. -ie.

fățărnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
fățărnicíe f. Ipocrizie, prefacătorie [!]. – Maĭ rar fățărie.

fățărnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fățărnicíe s. f., art. fățărnicía, g.-d. art. fățărnicíei; pl. fățărnicíi, art. fățărnicíile

fățărnicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fățărnicie f. fățărie.

fățărnicie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂȚĂRNICÍE, fățărnicii, s. f. Lipsă de sinceritate (în purtare, atitudini etc.); purtare, atitudine prefăcută, ipocrită; prefăcătorie, ipocrizie, falsitate, fățărie. — Fățarnic + suf. -ie.