fântânel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÂNTÂNÉL, fântânei, s. m. Specie de păstrăv cu un colorit frumos, care trăiește în apele limpezi și reci de munte
(Salvelinus fontinalis). –
Fântână +
suf. -el.fântânel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fântânél s. m.,
pl. fântânéi, art. fântânéiifântânel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÂNTÂNÉL, fântânei, s. m. Specie de păstrăv cu un colorit frumos, care trăiește în apele limpezi și reci de munte
(Salvelinus fontinalis). —
Fântână +
suf. -el.