fântânea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. –
Fântână +
suf. -ea.fântânea (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)fântâneá s.f. (reg.)
1. ulcer artificial.
2. moalele capului (la copiii mici).
fântânea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)fântâneá (rar)
s. f.,
art. fântâneáua, g.-d. art. fântânélei; pl. fântânéle, art. fântânélelefântânea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)FÂNTÂNEÁ, fântânele, s. f. (Rar) Fântâniță. —
Fântână +
suf. -ea.