eșantion - explicat in DEX

eșantion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EȘANTIÓN, eșantioane, s. n. 1. Cantitate mică luată dintr-un produs, pentru a da posibilitatea să se examineze felul, cantitatea sau valoarea produsului; probă, mostră. 2. (Rad.) Impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat. [Pr.: -ti-on] – Din fr. échantillon.

eșantion (Dicționar de neologisme, 1986)
EȘANTIÓN s.n. 1. Probă, mostră dintr-un produs, dintr-o marfă etc. 2. Mulțimea obiectelor socotite într-o statistică; parte a unui univers analizat (statistic) pentru a determina prin ea calitățile universului. [Pron. -ti-on. / < fr. échantillon].

eșantion (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EȘANTIÓN s. n. 1. porțiune, cantitate dintr-un produs, dintr-o marfă etc., detașată, prin selecție; mostră. 2. parte reprezentativă (statistic) a unei populații. 3. (radio) impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat. (< fr. échantillon)

eșantion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eșantión (-ti-on) s. n., pl. eșantioáne

eșantion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EȘANTIÓN, eșantioane, s. n. 1. Cantitate mică luată dintr-un produs, pentru a examina felul, calitatea sau valoarea produsului; probă, mostră. 2. (Rad.) Impuls foarte scurt care definește semnalul din care provine la un moment dat. [Pr.: -ti-on] – Din fr. échantillon.