eupatrid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EUPATRÍD, eupatrizi, s. m. Membru al aristocrației gentilice în Atica. [
Pr.:
e-u-] – Din
fr. eupatrides.eupatrid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)eupatríd (e-u-pa-trid) s. m.,
pl. eupatrízieupatrid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EUPATRÍD, eupatrizi, s. m. Membru al aristocrației gentilice în Atica. [
Pr.:
e-u-] – Din
fr. eupatrides.eŭpatrid (Dicționaru limbii românești, 1939)eŭpatríd, -ă adj. (vgr.
eŭpatrídes și
éŭpatris, d.
eŭ 2 și
patér, tată. V.
apatrid). Nobil în vechea Atenă.