exuberant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; de o mare vioiciune, foarte vioi; expansiv.
2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. – Din
fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis.exuberant (Dicționar de neologisme, 1986)EXUBERÁNT, -Ă adj. 1. Excesiv, înflăcărat în manifestările sentimentelor sale; foarte vioi, expansiv.
2. Abundent, îmbelșugat. [< fr.
exubérant, cf. lat.
exuberans].
exuberant (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXUBERÁNT, -Ă adj. 1. care își manifestă sentimentele prin demonstrații exterioare, vii, excesive; expansiv. 2. abundent; luxuriant. (< fr.
exubérant, lat.
exuberans)
exuberant (Dicționaru limbii românești, 1939)*exuberánt, -ă adj. (lat.
exúberans, -ántis). Foarte abundant [!], buĭac:
vegetațiune exuberantă. Adv. În mod exuberant.
exuberant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)exuberánt adj. m.,
pl. exuberánți; f. exuberántă, pl. exuberánteexuberant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)exuberant a. prea abundant.
exuberant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXUBERÁNT, -Ă, exuberanți, -te, adj. 1. Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; foarte vioi; expansiv.
2. (Rar) Abundent, îmbelșugat. — Din
fr. exubérant, lat. exuberans, -ntis.