extrădare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTRĂDÁRE, extrădări, s. f. Acțiunea de a
extrăda și rezultatul ei; predare de către un stat altui stat a unui infractor care se găsește pe teritoriul său, spre a fi judecat sau spre a-și executa pedeapsa. –
V. extrăda.extrădare (Dicționar de neologisme, 1986)EXTRĂDÁRE s.f. Acțiunea de a extrăda. [<
extrăda].
extrădare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extrădáre s. f.,
g.-d. art. extrădắrii; pl. extrădắriextrădare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTRĂDÁRE, extrădări, s. f. Acțiunea de
a extrăda și rezultatul ei; predare de către un stat altui stat a unui infractor care se găsește pe teritoriul său, spre a fi judecat sau spre a-și executa pedeapsa. —
V. extrăda.