extrudare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTRUDÁRE, extrudări, s. f. Procedeu de prelucrare a materialelor (metale, mase plastice) prin deformare plastică, constând în trecerea forțată a materialului, supus unei forțe de compresiune, printr-o matriță de formă adecvată; extruziune. –
Cf. fr. extrusion.extrudare (Marele dicționar de neologisme, 2000)extrudáre s.f. Procedeu de prelucrare a metalelor și maselor plastice prin deformare cu ajutorul unei prese și al unei filiere cu un profil dat; extruziune (
2). (<
extruda)
extrudare (Dicționar de neologisme, 1986)EXTRUDÁRE s.f. Procedeu de prelucrare la cald a metalelor și maselor plastice cu ajutorul unei prese și al unei filiere cu un profil dat; extruziune. [După fr.
extrudage].
extrudare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extrudáre s. f.,
g.-d. art. extrudắrii; pl. extrudắriextrudare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTRUDÁRE, extrudări, s. f. Procedeu de prelucrare a materialelor (metale, mase plastice) prin deformare plastică, constând în trecerea forțată a materialului, supus unei forțe de compresiune, printr-o matriță de formă adecvată; extruziune. —
Cf. fr. extrusion.