extrapolare - explicat in DEX

extrapolare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXTRAPOLÁRE, extrapolări, s. f. 1. (Mat.) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. 2. (Fil.) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. – V. extrapola.

extrapolare (Dicționar de neologisme, 1986)
EXTRAPOLÁRE s.f. 1. Extindere ipotetică, pe baza unui raționament prin analogie, a unei noțiuni de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta mai complexă, cu o sferă mai largă etc.; generalizare. 2. (Mat.) Operația de determinare a unei serii de valori ale unei funcții pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. [< extrapola].

extrapolare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXTRAPOLÁRE s. f. 1. extindere ipotetică, pe baza unui raționament prin analogie, a unei noțiuni de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta mai complexă, cu o sferă mai largă etc.; generalizare. 2. (mat.) determinare aproximativă a valorilor unei funcții continue în puncte situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. (< extrapola)

extrapolare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
extrapoláre s. f., g.-d. art. extrapolắrii; pl. extrapolắri

extrapolare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXTRAPOLÁRE, extrapolări, s. f. 1. (Mat.) Metodă de determinare aproximativă a unei funcții continue pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. 2. (Fil.) Extindere ipotetică a unei noțiuni, legi, teorii etc. de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta, mai complexă, cu o sferă mai largă etc. — V. extrapola.