extraordinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri etc.) foarte bun.
2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din
fr. extraordinaire, lat. extraordinarius.extraordinar (Dicționar de neologisme, 1986)EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (
adesea adv.) Cu totul deosebit, ieșit din comun, neobișnuit, excepțional.
2. (
Despre legi, adunări etc.) Care nu este, nu se ține, nu are loc potrivit regulilor obișnuite.
3. (
Despre oameni) Cu mari calități; eminent, excepțional. ♦ (
Despre lucruri) Foarte bun, excelent [Cf. fr.
extraordinaire, lat.
extraordinarius].
extraordinar (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (și adv.) ieșit din comun, neobișnuit, excepțional. 2. (despre legi, adunări etc.) care nu este, nu se ține potrivit regulilor obișnuite. 3. (despre oameni) cu mari calități; eminent, excepțional. ◊ (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< fr.
extraordinaire, lat.
extraordinarius)
extraordinar (Dicționaru limbii românești, 1939)*extraordinár, -ă adj. (lat.
extraordinarius. V.
ordinar). Neobișnuit, care se întîmplă rar:
eveniment extraordinar. Extravagant, straniŭ:
ideĭ extraordinare. Neprevăzut:
cheltuĭeli extraordinare. Miraculos:
geniŭ extraordinar. Trimes [!] extraordinar, trimes p. a negocia o afacere particulară și importantă.
Profesor, membru extraordinar, care n´are toate drepturile. Adv. În mod extraordinar, afară din cale:
s´a suit extraordinar de sus.extraordinar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EXTRAORDINÁR, -Ă (‹
fr.,
lat.)
adj. 1. (Și
adv.) Dotat cu calități deosebite; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional, ieșit din comun; miraculos (
1).
2. (
Dr.)
Cale de atac e. = care de atac îndreptată împotriva unor hotărâri judecătorești definitive. Există trei
c. de a. e.: contestația, revizuirea, recursul în anulare.
3. (
EC.)
Venit e. = venit al unei firme care nu rezultă din operațiunile ordinare.
Buget e. = buget creat în mod separat față de cel ordinar pentru anumite scopuri bine precizate (
ex. buget pentru înzestrarea armatei).
extraordinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extraordinár adj. m.,
pl. extraordinári; f. extraordináră, pl. extraordináreextraordinar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)extraordinar a.
1. cu totul neobișnuit:
conduită extraordinară; 2. bizar, ciudat. ║ adv. afară din cale.
extraordinar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTRAORDINÁR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri, situații etc.) foarte bun.
2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. — Din
fr. extraordinaire, lat. extraordinarius.