extraneu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTRANÉU, -ÉE, extranei, -ee, adj. (Rar) Din afară, străin. – Din
lat. extraneus.extraneu (Dicționar de neologisme, 1986)EXTRANÉU, -ÉE adj. (
Liv.) Din afară, străin. [Pron.
-neu. / < lat.
extraneus].
extraneu (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTRANÉU, -ÉE adj. din afară, străin. (< lat.
extraneus)
extraneu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extranéu (
livr.)
adj. m.,
pl. extranéi; f. sg. și
pl. extranéeextraneu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTRANÉU, -ÉE, extranei, -ee, adj. (
Livr.) Din afară, străin. —
Din lat. extraneus.