extraneitate - explicat in DEX

extraneitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXTRANEITÁTE s. f. 1. Caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei legi nenaționale. 2. Situația juridică a unei persoane care se află într-o țară străină. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. extranéité.

extraneitate (Dicționar de neologisme, 1986)
EXTRANEITÁTE s.f. (Liv.) 1. Caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei alte legi. 2. Situația juridică a cuiva care se află într-o țară străină. [Pron. -ne-i-. / cf. fr. extranéité].

extraneitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXTRANEITÁTE s. f. 1. caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei alte legi. 2. situație juridică a cuiva care se află într-o țară străină. (< fr. extranéité)

extraneitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
extraneitáte (-ne-i-) s. f., g.-d. art. extraneitắții

extraneitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXTRANEITÁTE s. f. 1. Caracter străin al unui element cuprins într-un raport juridic, necesitând aplicarea unei legi nenaționale. 2. Situația juridică a unei persoane care se află într-o țară străină. [Pr.: -ne-i-] — Din fr. extranéité.