extrajudiciar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTRAJUDICIÁR, -Ă, extrajudiciari, -e, adj. (Despre o probă sau despre o procedură) Care se desfășoară sau se administrează în afara unui organ de jurisdicție. [
Pr.:
-ci-ar] – Din
fr. extrajudiciaire.extrajudiciar (Dicționar de neologisme, 1986)EXTRAJUDICIÁR, -Ă adj. Care are loc fără intervenția justiției sau a judecătorului; nelegat de un proces în curs. [Pron.
-ci-ar. / cf. fr.
extrajudiciaire].
extrajudiciar (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTRAJUDICIÁR, -Ă adj. fără intervenția justiției sau a judecătorului. (< fr.
extrajudiciaire)
extrajudiciar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extrajudiciár (-ci-ar) adj. m.,
pl. extrajudiciári; f. extrajudiciáră, pl. extrajudiciáreextrajudiciar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTRAJUDICIÁR, -Ă, extrajudiciari, -e, adj. (Despre o probă sau despre o procedură) Care se desfășoară sau se administrează în afara unui organ de jurisdicție. [
Pr.: -
ci-ar] — Din
fr. extrajudiciaire.