extrage (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTRÁGE, extrág, vb. III.
Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus.
2. (
Mat.; în
expr.)
A extrage rădăcina pătrată (sau
cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. – Din
lat. extrahere (după
trage).extrage (Dicționar de neologisme, 1986)EXTRÁGE vb. III. tr. 1. A separa ceva dintr-o materie din care făcea parte, în care era încorporat. ♦ A scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format.
2. A scoate un citat, un fragment dintr-un text, dintr-o carte etc.
3. A căuta rădăcina pătrată a unui număr. [P.i.
extrág, var.
estrage vb. III. / cf. fr.
extraire, lat.
extrahere, după
trage].
extrage (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTRÁGE vb. tr. 1. a separa ceva dintr-o materie încorporată. ◊ a scoate un corp din locul în care a intrat sau unde s-a format. 2. a scoate un citat, un fragment dintr-un text. 3. a calcula rădăcina (pătrată, cubică) a unui număr. (< lat.
extrahere)
extrage (Dicționar de argou al limbii române, 2007)extrage, extrag v. t. (intl.) a fura din buzunare.
extrage (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extráge (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. extrág, imperf. 3
sg. extrăgeá; part. extrásextrage (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)extrage v.
1. a trage din:
a extrage minereuri din sol; 2. a separa o substanță de alta printr’o operațiune chimică:
a extrage zahăr din sfecle; 3. a scoate dintr’o carte sau dintr’un registru:
a extrage un pasaj dintr’o operă; 4. Arit. a căuta rădăcina unui număr:
a extrage rădăcina pătrată sau cubică.extrage (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTRÁGE, extrág, vb. III.
Tranz. 1. A scoate o substanță dintr-un material, a separa o substanță de alta prin diferite procedee. ♦ A scoate un corp din locul în care s-a format sau în care a fost introdus.
2. (
Mat.; în
expr.)
A extrage rădăcina pătrată (sau
cubică etc.) = a calcula rădăcina pătrată (sau cubică etc.) a unui număr dat. —
Din lat. extrahere (după
trage).