extradur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTRADÚR, Ă, extraduri, -e, adj. Foarte dur. –
Extra- +
dur.extradur (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTRADÚR, -Ă adj. foarte dur, rezistent. (< extra
1- + dur)
extradur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTRADÚR, -Ă, extraduri, -e, adj. Foarte dur. —
Extra- +
dur.