extradare (Dicționaru limbii românești, 1939)
*extradáre f. Acțiunea de a extrada [!]. – Și extrădare (după trădez).
extradare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
extradare f. 1. acțiunea de a preda unui guvern străin, care îl reclamă, pe unul din naționalii săi acuzați de o crimă: extradarea refugiaților politici.