extracurent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTRACURÉNT s. n. (
Fiz.) Curent electric datorat autoinducției. – Din
fr. extra-courant.extracurent (Dicționar de neologisme, 1986)EXTRACURÉNT s.m. Curent care se produce în aer în momentul când se deschide un circuit străbătut de un curent electric datorită autoinducției și care se manifestă printr-un arc. [Cf. fr.
extra-courant].
extracurent (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTRACURÉNT s. m. (electr.) curent de regim tranzitoriu prin autoinducție, care se suprapune curentului principal. (< fr.
extra-courant)
extracurent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTRACURÉNT s. n. (
Fiz.) Curent electric datorat autoinducției. — Din
fr. extra-courant.