extractor - explicat in DEX

extractor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj. s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. – Din fr. extracteur.

extractor (Dicționar de neologisme, 1986)
EXTRACTÓR, -OÁRE adj. Care (servește pentru a) extrage anumite substanțe sau corpuri. // s.n. 1. Aparat pentru extragerea sau recuperarea unei materii solubile dintr-un corp. ♦ Aparat care servește la extragerea mierii din faguri. ♦ Instrument chirurgical pentru extragerea corpurilor străine din organism. 2. Dispozitiv al închizătorului unei arme care extrage din țeavă cartușul tras. [Cf. fr. extracteur, lat. extractorius].

extractor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXTRACTÓR, -OÁRE I. adj. care (servește pentru a) extrage anumite substanțe sau corpuri. II. s. n. 1. aparat pentru extragerea sau recuperarea unei substanțe solubile dintr-un corp. ◊ aparat care servește la extragerea mierii din faguri. ◊ instrument pentru extragerea corpurilor străine din organism. 2. dispozitiv al închizătorului unei arme care extrage din țeavă cartușul tras. 3. mașină genistică pentru extragerea din pământ a piloților și palplanșelor. (< fr. extracteur, lat. extractorius)

extractor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
extractór¹ adj. m., pl. extractóri; f. sg. și pl. extractoáre

extractor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
extractór² s. n., pl. extractoáre

extractor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXTRACTÓR, -OÁRE, extractori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care extrage sau ajută la extragerea anumitor substanțe sau corpuri. II. S. n. 1. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează o extracție (2). ♦ Aparat cu care se extrage mierea din faguri. 2. Utilaj de construcții folosit pentru extragerea din pământ a piloților, în vederea reutilizării lor la alte lucrări. 3. Dispozitiv al închizătorului unei arme de foc, care extrage din țeavă tubul-cartuș sau tubul proiectilului. — Din fr. extracteur.