extractiv - explicat in DEX

extractiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. Care servește la extragerea unor substanțe utile. ◊ Industrie extractivă = totalitatea ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură minereuri, cărbuni, țiței etc. – Din fr. extractif.

extractiv (Dicționar de neologisme, 1986)
EXTRACTÍV, -Ă adj. Care extrage, care servește la extragerea unor substanțe. ◊ Industrie extractivă = ramură a industriei care se ocupă cu extragerea materiilor prime din pământ fără a le prelucra. [< fr. extractif].

extractiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXTRACTÍV, -Ă adj. care (poate) extrage; referitor la extracție. ♦ industrie ~ă = ramură a industriei care se ocupă cu extragerea materiilor prime din pământ fără a le prelucra. (< fr. extractif)

extractiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*extractív, -ă adj. (d. lat. extractus, extras, cu sufixu -iv). Relativ la extracțiune, maĭ ales vorbind de scoaterea metalelor și mineralelor din pămînt. Gram. Care arată extragerea: particulă extractivă (ca ex în ex-trag).

extractiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
extractív adj. m., pl. extractívi; f. extractívă, pl. extractíve

extractiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXTRACTÍV, -Ă, extractivi, -e, adj. Care servește la extragerea unor substanțe utile. ◊ Industrie extractivă = totalitatea ramurilor industriale în cadrul cărora se extrag din natură minereuri, cărbuni, țiței etc. — Din fr. extractif.