extracție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere.
2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei.
3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism;
spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte.
4. (
Livr.) Origine, proveniență. – Din
fr. extraction, lat. extractio.extracție (Dicționar de neologisme, 1986)EXTRÁCȚIE s.f. 1. Scoatere afară, extragere; (
spec.) scoaterea unui dinte, a unei măsele.
2. (
Rar) Origine, proveniență. [Gen.
-iei, var.
extracțiune s.f. / < fr.
extraction, lat.
extractio].
extracție (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTRÁCȚIE s. f. 1. extragere; scoatere a unui dinte, a unei măsele. 2. (chim.) separare a unui component dintr-un amestec. 3. origine, proveniență. (< fr.
extraction, lat.
extractio)
extracție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)EXTRÁCȚIE (‹
fr.,
germ.)
s. f. 1. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului prin puțurile unei mine, realizată cu ajutorul unor instalații și mașini speciale de ridicat. ◊
E. bietajată (realizată prin două puțuri, fiecare asigurând transportul pe jumătate din adâncimea minei).
Instalație de e. = ansamblu de construcții, utilaje și echipament care servește la transportul materialului excavat în subteran, al utilajelor destinate operațiilor miniere și al personalului între diferite orizonturi ale minei și suprafață.
Mașină de e. = mașină de ridicat care pune în mișcare vasele de extracție (colivii, skipuri etc.), destinate transportului între interiorul minei și suprafață.
3. (
CHIM.) Operație de separare a unuia sau a mai multor fluide (
ex. țiței, gaze naturale) din zăcăminte.
4. (
FIZ.)
Energie de e. = energie necesară pentru scoaterea unui electron dintr-un metal; lucru mecanic de extracție.
5. (
MED.) Îndepărtare a unui corp străin pătruns în organism (
ex. o schijă). Se mai folosește și în sensul de extirpare (
ex. e. unui dinte).
extracție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extrácție (-ți-e) s. f.,
art. extrácția (-ți-a), g.-d. art. extrácției; pl. extrácții, art. extrácțiile (-ți-i-)extracție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTRÁCȚIE, extracții, s. f. 1. Extragere.
2. Operație de aducere la suprafață a minereului, a materialelor și a personalului, prin puțuri verticale sau înclinate care fac legătura cu diferite planuri ale minei.
3. Îndepărtare a unui corp străin introdus în organism;
spec. extragerea unei măsele sau a unui dinte.
4. (
Livr.) Origine, proveniență. — Din
fr. extraction, lat. extractio.