extirpà - explicat in DEX

extirpa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] – Din fr. extirper, lat. exstirpare.

extirpa (Dicționar de neologisme, 1986)
EXTIRPÁ vb. I. tr. 1. A înlătura, a scoate pe cale chirurgicală (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (Fig.) A smulge din rădăcini; a stârpi. [P.i. extírp și -pez, 3,6 -pă. / < fr. extirper, cf. lat. extirpare – a dezrădăcina < ex – afară, stirps – rădăcină].

extirpa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXTIRPÁ vb. tr. 1. a înlătura chirurgical (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (fig.) a smulge din rădăcini; a stârpi. (< fr. extirper, lat. extirpare)

extirpa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
extirpá (a ~) vb., ind. prez. 3 extírpă

extirpà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
extirpà v. 1. a scoate cu rădăcină cu tot; 2. fig. a distruge cu totul.

extirpa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXTIRPÁ, extírp, vb. I. Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza. 2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [Prez. ind. și: extirpez] — Din fr. extirper, lat. exstirpare.