extinctor - explicat in DEX

extinctor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. – Din fr. extincteur, lat. extinctor, -oris.

extinctor (Dicționar de neologisme, 1986)
EXTINCTÓR, -OÁRE adj., s.n. (Aparat) pentru stingerea incendiilor; stingător. [< fr. extincteur].

extinctor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EXTINCTÓR, -OÁRE I. adj. care are proprietatea de a stinge. II. s. n. stingător de incendii. (< fr. extincteur, lat. extinctor)

extinctor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
extinctór¹ (-tinc-tor) adj. m., pl. extinctóri; f. sg. și pl. extinctoáre

extinctor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
extinctór² (-tinc-tor) s. n., pl. extinctoáre

extinctor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EXTINCTÓR, -OÁRE, extinctori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care are proprietatea de a stinge. 2. S. n. Aparat care servește la stingerea incendiilor; stingător. — Din fr. extincteur, lat. extinctor.